Praca do Comercio
Dacă Alfama se cocoaţă pe versanţi, Baixa (aşa cum îi spune şi numele) este un cartier pe teren plat, în zona joasă dintre Alfama şi Bairro Alto. Nimic nu poate fi mai diferit de Alfama: în Baixa, străzile se desfac largi şi grandioase şi conduc privirea spre pieţele şi mai largi, şi mai grandioase, iar lumina cade egală şi orbitoare, fără cotloane şi ascunzişuri.
De la noi, de „acasă”, coboram 135 de trepte până la Maddalena, prima dintre străzile paralele ce formează Baixa. După cutremurul din 1755, care a ras cea mai mare parte a oraşului, marchizul de Pombal a profitat de ocazie pentru a face ceea ce avea să-l facă celebru pe baronul Haussmann la Paris, vreo sută de an mai târziu: a purces la sistematizarea urbei. Rezultatul a fost Baixa Pombalina, inima capitalei portugheze, un cartier cu străzi perpendiculare, aerisite şi elegante. Figură controversată pentru că în cele din urmă s-a dovedit un tiran, marchizul de Pombal a deschis larg porţile epocii iluministe în Portugalia făcând la 1760 ceea ce Bucureştiul nu face nici în 2010: clădiri proiectate pentru a rezista la seisme.
Rua Augusta
Restaurante
Clădiri în Baixa
Toponimic vorbind, Baixa este echivalentul centrului vechi al Bucureştilor; şi aici, străzile sunt numite după meseriile şi negoţurile celor care le locuiau: Rua dos Douradores (strada aurarilor), Rua da Prata (strada argintului), Rua dos Coreeiros (strada şelarilor), Rua dos Sapateiros (strada cizmarilor). Diferenţa este că pe aceste străzi e curat şi sunt în cea mai mare parte pietonale…
Praca do Comercio văzută din Fortăreaţă
Arcul triumfal
Rossio
Acest plan în formă de grilaj se întinde între cele mai vechi şi mai importante două pieţe ale Lisabonei: Praça do Comercio în capătul dinspre fluviul Tejo, şi Rossio. Praça do Comercio este o splendoare de spaţiu rectangular, flancat de clădiri în formă de U, care parcă-şi deschide braţele către apă. În mijlocul pieţei, statuia ecvestră a regelui José I stă cu faţa spre fluviu şi ocean, salutând sursa bogăţiei imperiului. Din Praça do Comercio se intră pe Rua Augusta pe sub un arc triumfal, iar privirea călătoreşte, neîmpiedicată, până în Rossio (sau Praça de D. Pedro IV, pe numele său adevărat). Începută şi terminată la picioarele câte unui rege, nu e de mirare că i-au spus străzii Rua Augusta…
Elevador de Santa Justa
Gara Rossio
Praca dos Restauradores
Ce e de văzut în zonă? Păi, elevador de Santa Justa, un ascensor care duce leneşul din Baixa în Bairro Alto, pe o înălţime de 45 de metri - construit de un discipol de-al lui Gustave Eiffel. Apoi gara Rossio, cu porţile sale în formă de potcoavă; piaţa Rossio cu Teatrul Naţional Dona Maria II, cu fântânile sale şi cu pavelele care desenează valuri pe tot cuprinsul pieţei. Ar mai fi Praça dos Restauradores, care comemorează eliberarea Portugaliei după 60 de ani de stăpânire spaniolă, în 1640 – aceleaşi pavele măiestru aşezate sub picioarele tale, un palat roz şi graţios pe o latură a pieţii (Palatul Foz, actualmente birou de turism – am intrat doar de dragul de a-i călca pragul, dar se pot afla informaţii utile înăuntru!). Dacă vreţi să mai pierdeţi vremea prin zonă, uitându-vă cum trece vremea, puteţi să vă aşezaţi la o masă la Pasticceria Suiça – după care o să aveţi dificultăţi să vă ridicaţi… Sau, dacă vă mai ţin picioarele, daţi o tură pe Rua das Portas do Santo Antão şi mâncaţi la unul din zecile de restaurante cu fructe de mare. Şi, dacă tot ajungeţi acolo, intraţi măcar să vedeţi cum arată pe dinăuntru Casa do Alentejo – noi n-am mâncat acolo, pentru că avea loc o lansare de carte, dar interiorul merită efortul.
Rua das Portas do Santo Antão
Casa do Alentejo
Casa do Alentejo
Tags: Bairro Alto, Baixa, Casa do Alentejo, elevador de Santa Justa, Lisabona, Palatul Foz, Pombal, Praca do Comercio, Praca dos Restauradores, Rossio, Rua Augusta, Rua das Portas do Santo Antao, Tejo