Când plouă la Bruxelles

Notre Dame, vedere din Petit Sablon

Nu ştiu cum se face (şi de altfel am şi primit critici pe tema asta), dar în toate oraşele prin care ne plimbăm programez o mulţime de vizite la biserici şi catedrale.  E drept că goticul şi barocul pe care le găsesc prin bisericile Europei de vest nu prea face mulţi pui pe plaiurile mioritice, şi nici nu e pe la noi prin biserici prea mare abundenţă de lucrări ale unor pictori şi sculptori despre care citeşti prin istoria artei universale… aşa că îi văd şi eu pe unde apuc.

Pentru un oraş care nu se înscrie în Top Ten al destinaţiilor turistice ale Europei, vreau să vă spun că Bruxelles are câteva biserici remarcabile.  Mi-am zis că nu strică să le grupez într-o singură postare – în felul ăsta, cei care nu „prizează” subiectul o pot ignora fără mari eforturi.  Pentru amatori, plimbările prin biserici şi muzee pot salva de la dezastrul plictiselii o zi ploioasă…

St-Jean-Baptiste-au-Beguinage

La St-Jean-Baptiste-au-Beguinage am ajuns oarecum în treacăt, pe drumul către mult mai celebra Ste-Catherine.  Dacă faci abstracţie de cladirile din jur, şi dacă prinzi o zi senină şi însorită, ai putea crede că eşti undeva la Napoli.  Arhitectura este atât de tributară barocului italian, că te aştepţi ca în orice clipă să vezi venind la slujbă soţiile cernite ale mafioţilor.  De fapt, tot despre nişte femei îndoliate este vorba, pentru că biserica se ridică pe locul celei mai mari comunităţi de beghine din Flandra.  Mişcarea beghinelor pare a fi luat naştere după primul val de morţi ai primei Cruciade, prin secolul al XII-lea, când văduvele au decis să se dedice vieţii în rugăciune şi operelor de caritate, fără însă a depune jurăminte călugăreşti.  În mod straniu, beghinele flamande nu au căzut victime Reformei, ci au dăinuit – în unele cazuri până în ziua de azi.

St Eustache, Paris

Ste Catherine

Capela ortodoxă

La prima vedere, Ste Catherine mi s-a părut ciudat de familiară, fără să reuşesc să-mi definesc senzaţia.  Abia ajunsă acasă, uitându-mă la fotografiile de anul trecut, mi-am dat seama de ce: ar putea foarte bine să fie sora mai mică a bisericii St Eustache din Paris.  Relativ nouă (reconstruită în 1854), masivă şi impresionantă, Ste Catherine adăposteşte singura capelă românească din Bruxelles.  Din păcate, macrameurile şi bibilurile noastre de sorginte mitocănesc-orientală au făcut şi ele drumul până la Bruxelles şi s-au instalat la Ste Catherine.  Nimeni nu şi-a pus vreo clipă problema că talmeş-balmeşul de covoare şi brocarturi, iconostasul de carton presat şi icoanele aurite cu bronz de sobe arată ieftin şi trist şi nu rimează deloc cu interiorul sobru şi elegant al bisericii.  Păcat, pentru că ar fi fost o ocazie să ne delimităm de proasta reputaţie pe care o avem prin Occident.  N-a fost să fie.

Piata Ste Catherine

Scoici si şampanie

În piaţa din faţa bisericii, scena se schimbă.  Încă din Evul Mediu, aici s-a ţinut piaţa de peşte a oraşului, iar acest lucru se traduce azi printr-un număr impresionant de restaurante specializate în fructe de mare şi peşte.  Nu ieftine, dar ab-so-lut remarcabile ca diversitate şi ca atmosferă.  Un loc în care mi-am dorit să ajung, şi din păcate l-am lăsat pe ultima zi (o duminică) când ne-am trezit că era închis, este „Poissonnerie ABC”.  Foarte tentant, pentru că oamenii stăteau în picioare pe trotuar, în jurul unor măsuţe ca de bar, bând şampanie şi mâncând coquilles St Jacques.  Mmmm, ce parizian sună… rămâne pe data viitoare!

Place Royale

St Jacques sur Coudenberg

Statuia sfântului Petru, detaliu

St-Jacques-sur-Coudenberg merită o menţiune specială.  Poate cea mai frumoasă şi mai armonioasă dintre clădirile din Place Royale, clădirea datează doar de prin secolul al XVIII-lea – dar pe locul ei s-a aflat încă de pe la 1200 o capelă sau o biserică ducală.  Are aspect de templu grecesc, iar în timpul ocupaţiei franceze a Bruxelles-ului chiar a fost transformată în „templu al raţiunii”, după moda revoluţionară.  Interiorul, la fel de echilibrat şi de neo-clasic ca şi exteriorul, e luminos şi spaţios.  Două lucruri mi-au atras atenţia: iconografia surprinzător de bizantină a vitraliilor (s-ar putea să greşesc, aştept rectificările) şi un sfânt Petru foarte frumos sculptat.  Categoric de vizitat!

Statuia lui Godefroy de Bouillon, vedere către Primărie

Vedere dinspre Primărie către Place Royale

Mont des Arts, între Place Royale şi Grand Place

Mai ales că la ieşire, după ce daţi ocol statuii lui Godefroy de Bouillon (conducătorul primei cruciade, în 1096, prin urmare direct răspunzător pentru toate văduvele alea care au devenit beghine), aveţi la picioare o panoramă splendidă a oraşului de jos, pe al cărui cer se înalţă turla dantelată a primăriei.  Nu e de ratat.

Petit Sablon

Notre Dame du Sablon

Notre Dame du Sablon

La o aruncătură de băţ de Place Royale, coborând pe Rue de la Regence, daţi de Sablon şi de Notre-Dame du Sablon.  Petit Sablon e un parc micuţ şi fermecător, înconjurat de 48 de statui reprezentând breslele, şi care are în centru statuia celor doi eroi bruxellezi executaţi din ordinul regelui Spaniei.  Din parc se vede perfect biserica Notre-Dame du Sablon, o dantelărie spumoasă în piatră, considerată cel mai bun exemplu de gotic brabantin din Bruxelles.  Interiorul bisericii este scăldat într-o lumină cu totul ne-gotică, graţie ferestrelor imense şi a vitraliilor foarte delicat colorate.  Am auzit că noaptea vitraliile sunt luminate din interior – nu am ajuns acolo după lăsarea întunericului, aşa că, dacă cineva a ajuns, îl rog să-mi spună.

Pentru cei loviţi de patima antichităţilor, chiar alături de biserică se ţine în fiecare weekend un târg de vechituri, flea-market, unde se pot găsi de toate şi la preţuri pentru tot felul de buzunare.  De la mobilă la bijuterii şi de la veselă la dantele – pe alese şi pe tocmite.  Dar e bine să mergeţi cu lecţiile făcute şi ştiind bine de tot ce vreţi, pentru că vânzătorii sunt foarte avizaţi, iar chilipiruri nu prea există.

Dacă tot sunteţi în zonă, puteţi încerca să intraţi la Muzeul Magritte.  Biletele se cumpără, în general, dinainte – e mare aglomeraţie şi stricteţe, se respectă ora de intrare scrisă pe bilet şi nu se intră cu nici un fel de haine sau bagaje.  Dacă vreţi să scăpaţi de coada la bilete, cumpăraţi de aici.  Am vizitat muzeul, şi recunosc că am fost dezamăgită; mă aşteptam la mult mai multe tablouri ale lui Magritte, şi la mai puţină „umplutură” – scrisori, articole din ziare, fotografii, etc.  Însă până la urmă, e Magritte… chiar dacă omul cu melon lipsea de acolo.

Sts Michel et Gudule

Interiorul Catedralei

Interiorul Catedralei

Ultima din bisericile despre care vreau să povestesc este Sts Michel et Gudule, catedrala Belgiei, începută în 1225 de ducele de Brabant şi construită de-a lungul a 300 de ani.  Din nou, o biserică inundată de o pace luminoasă, caldă şi liniştită.  Vitralii superbe, un amvon baroc flamboiant cu Adam şi Eva izgoniţi din rai şi urmăriţi de un schelet, o scenă a Judecăţii de Apoi deasupra intrării.

Cam asta am avut de spus despre bisericile din Bruxelles, propunerea mea pentru o zi ploioasă.  Alternativa?  O cârciumioară, o bere şi o găleată de scoici.  It’s a win-win situation…

Tags: beghine, biserici, Brabant, Bruxelles, catedrale, Cruciada, Flandra, flea market, Godefroy de Bouillon, gotic, Magritte, Notre Dame du Sablon, Place Royale, ploaie, Sablon, St Eustache, St-Jacques-sur-Coudenberg, St-Jean-Baptiste-au-Beguinage, Ste Catherine, Sts Michel et Gudule, vitralii