Sofia cea înţeleaptă

De câţiva ani încoace, munca mă poartă cu oarecare regularitate către sud, la vecinii bulgari. Asta se întâmpla înainte ca masele tropăitoare de bronzaţi-în-devenire să fi descoperit „miracolul bulgăresc”. Care miracol, între noi fiind vorba, s-a cam fâsâit între timp. Dar nu despre asta era vorba. Vizitând ţara „vecină şi prietenă” (parcă aşa suna lozinca, nu?) de la miazăzi, văzându-i capitala şi pipăindu-i realităţile cu ani înainte de explozia turistică estivală, am reuşit să ating o oarecare obiectivitate şi detaşare în observaţiile mele.

Sveta Nedelya

Trecând dincolo de evidenţă – şi anume că fraţii bulgari au la fel de multe bube-n cap ca şi noi – la vizita actuală, care va dura mai bine de două săptămâni, mi-am propus să fac un fel de inventar al celor bune şi celor rele, că doar tot am atâta timp la dispoziţie. Şi, de ce nu, eventual să compar bubele lor cu bubele noastre. Ca să ştim şi noi, odată pentru totdeauna, dacă iarba e într-adevăr mai verde pe partea lor.

O plimbare de duminică prin Sofia scoate la iveală un oraş oarecum somnoros, nu ştiu dacă de felul lui sau doar toropit de soarele de iunie. Străzile nu au nicidecum freamătul de stup al străzilor bucureştene. Ritmul e mult mai paşnic, oamenii nu par la fel de grăbiţi şi nici de apăsaţi de griji. Se plimbă liniştiţi, gustând parcă lenea zilei. Nu sunt nici la fel de gălăgioşi, mi se pare. A, şi că tot veni vorba: în Sofia n-am auzit clacsoane isterice. În prima zi m-am şi speriat puţin, pentru că parcă lipsea ceva din peisaj – apoi mi-am dat seama că e de bine!

Am pornit aiurea pe bulevardul principal, Vitoşa, numit după muntele de la marginea oraşului. Stradă cu glanţ şi ştaif, cu magazine cu nume cosmopolite şi preţuri pariziene. Dar – atenţie! – închisă traficului auto, cu excepţia tramvaielor. Mare diferenţă face o arteră pietonală în buricul târgului…

Sf. Gheorghe Rotonda

Dacă ai mai fost prin partea locului, odată ajuns la Sheraton intri în hol, traversezi hotelul şi ieşi într-o piaţetă în care dai cu ochii de o bisericuţă mică şi graţioasă, din cărămidă roşie. Este cunoscută sub numele de Rotonda, poartă hramul sfântului Gheorghe şi este cea mai veche structură din oraş care continuă să servească scopului original. Se suprapune unei construcţii romane din secolul al IV-lea, şi în spatele ei se pot vedea urmele dezgropate ale edificiului public roman din care se înalţă. Nu am intrat, pentru că avea loc o cununie, dar frescele de secol XII-XIV sunt celebre şi se pare că merită văzute.

CC al PCB

Preşedinţia

Ieşind prin celălalt capăt al piaţetei, dai cu ochii de fostul CC al PCB (vă amintesc de ceva iniţialele astea?), actualmente transformat în clădire administrativă a parlamentului bulgar. Localnicii spun că pe dinăuntru e o clădire extrem de deprimantă: întunecată şi înspăimântătoare. Aproape faţă-n faţă cu ea este sediul Preşedinţiei bulgare, păzit de doi soldaţi îmbrăcaţi în uniforme de ceremonie din secolul al XIX-lea. Nu am văzut schimbarea gărzii (are loc la fiecare oră fixă), dar mi s-a spus că e o ceremonie complicată şi interesant de urmărit.

Muzeul de Arheologie

În aceeaşi piaţă se găseşte şi muzeul de arheologie, găzduit într-o moschee din secolul al XV-lea, frumos şi îngrijit restaurată. Curtea este plină de bucăţi de piatră şi marmură aparţinând antichităţii greceşti şi romane, iar în interior se pot vedea artefacte descoperite în diversele situri arheologice de pe teritoriul bulgar, inclusiv celebra mască mortuară din aur masiv a unui conducător trac, excavată în 2003.

Galeria Naţională de Artă

Nu departe de aici, într-o piaţă largă şi impunătoare (piaţa Cneaz Aleksander Batemberg), bine pus în valoare, frumos şi elegant, cu o faţadă neoclasică, cu balcoane din fier forjat, colorat şi dichisit ca un tort de nuntă, se găseşte palatul regal, astăzi transformat în Galeria Naţională de Artă. În faţa galeriei se întinde cel mai vechi parc din oraş, fostă grădină particulară a guvernatorului turc al Sofiei, reamenajată ca grădină publică după 1876. Într-o laterală a parcului, flancat de copaci bătrâni şi răcorit de arteziene, este teatrul naţional „Ivan Vazov”. Răcoarea adună în parc jucătorii de şah, unii dintre ei semi-profesionişti. Se joacă şi pe bani, se joacă şi de plăcere, dar mai ales se socializează de zor şi cu spor. Şahiştii ne văd străini şi fotografi, şi ne strigă că există o taxă pe poze – sau putem să jucăm o partidă în schimbul permisiunii de a-i fotografia. Nici unul dintre noi nu are curaj să încerce, şi plecăm în mijlocul amuzamentului general.

Teatrul Naţional

Şah în parc

Fântânile din parc

La o stradă distanţă de Galeria de Artă, pe bulevardul Tsar Osvoboditel, dai peste o bijuterie de clădire, Biserica Rusă a Sfântului Nicolae. Colorată, cu turlele aurite, biserica a fost construită înaintea primului război mondial pentru comunitatea rusă din Sofia. Arată ca şi când o felie de Kremlin s-a strămutat în mijlocul oraşului.

Biserica rusă

Biserica rusă

Catedrala Aleksander Nevski

Plimbarea mea se încheie în faţa celui mai cunoscut monument al oraşului: catedrala Aleksander Nevski. Proiectată de arhitecţi ruşi în onoarea conaţionalilor lor căzuţi de partea Bulgariei în războiul de eliberare cu Turcia. Stilul bizantin se potriveşte bine locului, iar edilii oraşului au avut grijă să lase mult spaţiu de jur împrejurul basilicii, punând-o bine în valoare. Domul central aurit şi clopotniţa ce adăposteşte 12 clopote sunt vizibile din cele mai multe puncte ale oraşului. Şi dacă tot ajungeţi la catedrală, faceţi câţiva paşi mai încolo, până la intersecţia dintre Aleksander Nevski şi 11 August, şi aruncaţi o privire pieţei de vechituri de aici. Se vinde orice, de la medalii şi insigne sovietice, la cărţi poştale, bijuterii, dantele şi tablouri. Există şansa să găsiţi o piesă autentică, şi să puteţi negocia un preţ bun. Nu se ştie niciodată…

Tags: Aleksander Nevski, biserici, Bulgaria, flea market, Sofia, Vitosha