Aşa cum speram, am reuşit vineri dimineaţa (înainte de plecarea spre Bucureşti), cam pe înghesuite, să ajung la Kotor. Drumul de la Podgorica e extrem de frumos, printre munţi impresionanţi, dar este în reparaţie şi extindere. Aşa că din loc în loc apar semafoare, care ramîn pe roşu şi cîte 15 minute. Asta e vestea proasta; vestea bună e că, acolo unde sunt semafoare, chiar se lucrează la drum. Probabil că în cîţiva ani muntenegrenii vor avea şi şosele la standarde europene. Noi vom ramîne cu „noi suntem români, noi suntem români…” şi cu o ţară frumoasă, dar inaccesibilă.
Kotor
Cum spuneam, drumul e foarte frumos. Trece pe lîngă Budva, pe care o mai puteţi admira încă o dată, de data asta de la înălţime, de pe deal – dacă nu vreţi să coborîţi serpentinele şi să o vizitaţi din nou. Drumul a durat vreo 2 ore, cu semafoare, serpentine şi tuneluri. Şi, apropo de tuneluri: ultima bucată a şoselei, exact atunci cînd te apucă nervii şi te întrebi de ce ai bătut atîta cale pînă acolo, trece printr-un tunel, iar la ieşirea din el te bombardează o privelişte cu totul nouă. Se deschide panorama golfului Kotor.
Cînd am citit prima oară despre el, am aflat că ar fi cel mai sudic fiord al Europei. Ulterior am aflat că nu e deloc aşa. Fiordurile sunt văi săpate de activitatea gheţarilor, pe cînd golful Kotor e pur şi simplu o vale de rîu, secată şi umplută de apele mării. Ceea ce nu înseamnă că e mai puţin spectaculos. Golful e adînc, marea se adînceşte aproape 30 de kilometri în interiorul uscatului; munţii dimprejur au pereţi aproape verticali, de un verde întrerupt de bucăţile uriaşe de rocă cenuşie. Pe munte conifere, pe malul apei palmieri şi aloe. Munte şi mare. Soare din plin.
Kotor - fortificaţiile
N-am avut timp să văd şi celelalte oraşe din golf – Herceg Novi, Perast, Tivat. Mi s-a spus că sunt la fel de spectaculoase. Am reuşit să fur 2 ore în Kotor, şi voiam să vă spun ce am întîlnit acolo. Oraşul este unul din puţinele din Mediterana care şi-a păstrat întregul sistem de fortificaţii: 4,5 kilometri de ziduri cu grosimi între 2 şi 15 metri. Acest zid de apărare urmăreşte conturul obstacolelor naturale: malul mării, malurile rîului, muntele. Dacă stai pe cheu şi priveşti spre munte, fortificaţia zigzaghează vesel, ca desenul unui copil, ici şi colo întreruptă de câte un turnuleţ sau de ambrazura unei ferestre de tragere. Dacă încerci să urci – şi credeţi-mă, se poate urca – îţi dai seama că fumatul, sedentarismul şi tocurile înalte nu făceau parte dintre problemele constructorilor.
Kotor - Poarta Mării
Kotor - interiorul Porţii Mării
Kotor - intrarea în oraş
Îndeobşte, în oraşul vechi se intră prin Poarta Mării. Pe vremuri, cheul nu exista şi navele acostau chiar lîngă poartă. O coloană de piatră aflată la dreapta intrării stă mărturie: de ea se amarau vasele. Forma actuală a porţii e renascentistă, şi datează numai din 1555. În interiorul boltit al porţii e un relief de marmură, ceva mai vechi, care o reprezintă pe Fecioara cu pruncul, avîndu-l în dreapta pe Sf. Tripun, patronul oraşului, iar în stînga pe Sf. Bernard.
Kotor - turnul cu ceas
Kotor - Piaţa Armelor
Aşa cum şade bine unui oraş care a stat sub stăpînirea Serenissimei Republici din 1420 pînă în 1797, înăuntrul zidurilor Kotor e un păienjeniş de străduţe scurte, înguste, întortocheate, care leagă între ele diversele pieţe. Cea mai mare şi mai frumoasă dintre ele este vechea Piaţă a Armelor, care se deschide imediat ce treci de Poarta Mării. Ceasul din turn, primul lucru de care dă cu ochii călătorul, a fost cocoţat acolo pe timpul ocupaţiei napoleonice. Ce, nu v-am spus că oraşul a fost şi sub cizma împăratului?
În afară de asta, orăşelul mai are nişte biserici – Sf. Tripun (sau Trifon) de la 1166, Sf. Luca de la 1195 - şi nişte palate ale aristocraţiei locale, construite şi reconstruite astfel încît găseşti în ele şi gotic, şi renaştere, şi baroc. Nu-i tocmai rău pentru o aşezare cu mai puţin de 15000 de locuitori.
Kotor - Sf. Luka
Kotor - arhitectură medievală
Kotor - interiorul unei curţi
Kotor
La cît e de frumos acolo, nu e de mirare că vin turiştii ca ursul la miere. Unii dintre ei vin chiar chiar cu ambarcaţiunile proprii, pentru că în golful Kotor există numeroase porturi turistice unde pot amara. Ba chiar de curînd unul din marii producători de yachturi mari (între 46 şi 80 de metri lungime) şi-a anunţat intenţia de a deschide o reprezentanţă în Muntenegru. În contrapartidă, la Tivat se construieşte un port special pentru asemenea ambarcaţiuni de mari dimensiuni. După cîte se pare, Muntenegru este decis să ia crema turismului exclusivist, lăsînd vecinilor croaţi turismul de masă. Eu zic să vă duceţi acum, cît încă mai sunt locuri şi activităţi accesibile pungilor noastre… că în cîţiva ani vă puteţi trezi că Monte Carlo s-a mutat în golful Kotor. Părerea mea.
Tags: fiord, golf, Kotor, oras medieval, palmieri, Podgorica, turism, Veneţia, yacht
Foarte frumos articol, se vede ca este scris din tot sufletul si ca ti-ai lasat o particica din el acolo. Cred ca Muntenegru va deveni o destinatie prioritara pentru mine. Cel mai tarziu in vara viitoare voi fi acolo.
Sa stii ca merita!
Buna. Frumos scris, frumoase poze, frumoase locuri. Am si eu o intrebare, pentru ca as vrea si eu sa experimentez locurile Muntenegrene. In primul rand de ce anume ai nevoie pentru a pleca din tara ? ai nevoie de viza sau ceva care sa ateste ca te duci acolo ca turist ? de exemplu un bilet de la o agentie de turism ? pentru ca in general oamenii vorbesc direct cu proprietarii vilelor, si vroiam sa stiu daca e nevoie sa ne trimita o hartie cu scopul de a ne invita. Multumesc
Buna, Bogdan. Eu m-am dus pur şi simplu, fără nici un fel de viză, bilet sau altceva. Nu m-a întrebat nimeni nimic… Sper să-ţi placă, şi când te întorci să ne povesteşti cum a fost!
iti multumesc pentru promptitudine, si poate mai revin cu intrebari. Daca nu o sa revin direct cu impresii de calatorie
.
Revin cu o intrebare :). Poti sa imi dai si mie niste detalii te rog despre preturile de acolo ? de genul cat costa o bere, o pizza, o masa la restaurant, un sezlong pe plaja, un vin :D.
Multumesc anticipat
@Bogdan: Ooo, e foarte greu pentru mine să ţin minte preţurile din toate ţările pe unde umblu… Ca ordine de mărime, să zicem, sunt mai mici ca în Italia, dar mai mari ca în Bulgaria. O pizza e cam 3-4 Euro, dacă-mi amintesc corect, o masă la restaurant oriunde între 18 şi 30, pe plajă n-am plătit şezlongul, că era extra-sezon
Însă ai dreptate, ar intra în categoria informaţiilor utile. Poate ne scrii tu câte ceva la întoarcere?
Bravooo, Oanaaaa
Bine ai venit, Brăduţ! Ştiu că ai bătut şi tu locurile astea, se pare că avem cam aceleaşi impresii despre ele.
Superba tara, intr-adevar. Dupa gustul meu, cel mai frumos loc din Europa.
In plin sezon, plateam cam 100-120 euro pentru un apartament cu living si dormitor, cu demipensiune. Am stat si in Budva, datorita unei desincronizari cu rezervarile, o singura noapte la un hotel de 4 stele - Mediteran parca se numea…curat, decent pentru clasificarea lui, cam aceleasi preturi, groaznic de aglomerat in Budva in sezon pentru gustul meu. O masa in 2 la restaurant cam 20-30 euro. In 10 zile cat am stat nu am reusit sa ajung la toate restaurantele care imi fusesera recomandate.
Pentru @Bogdan: preturi mai mult decat decente raportat la frumusetea locului si confortul oferit. Noi am stat chiar in Kotor, pe malul superbului golf, intr-un vechi palat venetian transformat intr-un boutique hotel - Palazzo Radomiri. Intre poarta hotelului si apa au loc fix 2 masini
Iar straduta secreta spre plaja nu am gasit-o… :((