Vineri seara m-am intors dintr-o calatorie de 9 zile in Muntenegru. M-am intors de acolo ca dintr-o poveste - tara asta e o minune. Mica, micuta, mititeluta, de pe harta abia ai loc sa-i scrii numele intre frontiere, Crna Gora (cum ii spun locuitorii, pe numele sau adevarat) este locuita de vreo 600,000 de oameni si are aproape 14,000 de kilometri patrati – dar din acestia, aproape 1,000 sunt parcuri nationale.
Cum spuneam, e o bijuterie din toate punctele de vedere. Plina de munti, dupa cum ii spune si numele, Muntenegru o tara de piatra, iar lucrul acesta se reflecta perfect in stilul constructiilor, durate din roca tare, sa infrunte vremea si vremurile. Cum e numai o palma de loc, iar eu am avut mult de umblat, as zice ca am apucat sa vad o mare parte din teritoriu. Si pot sa va spun ca Dumnezeu a varsat sacul cu daruri peste tarisoara asta: munti, riuri superbe si nepoluate, un litoral de vis, si un neam de oameni care sa nu-si bata joc de tot ce le-a fost daruit.
Sa incep cu inceputul. Am stat o noapte si o parte din ziua urmatoare in Podgorica, fara sa am prea mult timp pentru turism. Am apucat sa vad insa un orasel cochet, curat, cu un numar decent de masini (care NU parcheaza pe trotuare si NU te asurzesc cu clacsoanele), cu multa verdeata, cu locuitori foarte tineri si veseli, cu multe restaurante de toata mina. «E un sat mai mare», imi spune colegul si prietenul meu Oliver, si tind sa-i dau dreptate, pentru ca Drumul Taberei, cartierul unde am copilarit, depaseste lejer cei 150 000 de locuitori cu care se lauda Podgorica.
Podgorica, orasul vechi
In putinul timp liber, am reusit sa bat la pas, fara dificultate, centrul modern plus orasul vechi. «Nu cumva sa intrati in orasul vechi, ca e plin de stradute intortocheate si nesemnalizate, o sa va rataciti» a avut receptionera de la hotel grija sa ma avertizeze. Si as fi ascultat-o, daca nu m-as fi uitat la scara hartii. Orasul vechi e, intr-adevar, plin de stradute mici, fara trotuare, cu casute pitoresti cu intrarea direct din ulita si cu ferestre ce ofera generos trecatorului acces in viata familiei – dar ca suprafata m-as mira sa o depaseasca pe a Pietei Unirii.
Podgorica, strada din orasul vechi
Facind abstractie de masini (abia aveau loc una pe linga alta pe stradelele strimte) si de asfalt, as fi putut foarte bine sa fiu la tara, in satul bunicilor mei. O liniste insorita, de inceput de lume, parfumul tufelor de iasomie, cintecul cocosilor, chiar si o sopirla ce se insorea pasnic pe pragul unei case pustii pina sa o sperii eu cu aparatul de fotografiat – miracol irepetabil in vreo alta capitala europeana pe care am vizitat-o vreodata. Lumea ma privea cu mirare indulgenta (mirare pentru ca nu eram de-a cartierului, indulgenta pentru ca vedeau aparatul de fotografiat care ma identifica fara gres ca fiind turista) si ma saluta ca la tara, nediscriminatoriu: Dobr dan.
Podgorica, orasul vechi
Centrul modern e la fel de mic, dar e plin de magazine (scumpe), de restaurante (foarte bune, cosmopolite, la fel de scumpe si ele) si de – tineti-va bine – palmieri. Palmieri adevarati, ne-agatonici, din cei care nu locuiesc in ghivece si nu se muta iarna in case. Cind am dat cu ochii de ei, am avut brusc revelatia sudului, a apropierii mingiietoare a Adriaticii, intr-un fel in care n-o avusesem niciodata cu harta in fata. Sunt o friguroasa, venerez soarele si caldura, ma comport reptilian in relatia cu temperatura, asa ca palmierii sunt pentru mine o promisiune a verii nesfirsite, a unei preafericite absente a zapezii – o felie de paradis.
Podgorica, orasul vechi
Podgorica, etajul 6
Podgorica, centrul
Sau cel putin asa credeam, pina sa vad Budva, destinatia mea finala, spre care am plecat vineri pe la prinz. Budva se afla pe la jumatatea coastei adriatice a Muntenegrului, despartita de capitala Podgorica de masive muntoase, cu aspect spectaculos. Am iesit din oras pe un drum cu doua benzi, aflat in reparatie si extindere pe numeroase portiuni. Si am vazut o chestie stupefianta: toti muncitorii munceau! Nici unul nu sprijinea lopata, nici unul nu se scobea in nas. Era ceva cu totul revolutionar pentru mine. Dar am trecut peste asta, si m-am concentrat asupra peisajului. Munti inalti, plesuvi, nu negri ci mai degraba cenusii-albastrui, presarati cu foarte rari si anemici copaci. La un moment dat, undeva in stinga mea, s-a luminat si am zarit marea. Pe masura ce ma apropiam, soseaua serpuia mai strins, in serpentine exigente, care nu lasau prea mult loc contemplatiei.
Prima intilnire cu Budva, vazuta de pe coasta muntelui, a fost uimitoare. Orasul se cuibareste, cu casele lui albe si acoperisurile de tigla rosie, intr-un spatiu ca cel dintre doua degete de la mina, degetele fiind reprezentate de munti. Valea dintre ele se deschide, nu prea larg, coborind pina la mare, unde se transforma intr-o plaja superba. Orasul este inghesuit in «buzunarul» mic dintre plaja si munte, catarindu-se plin de curaj pe versanti. Am aflat ca Budva a crescut imens in ultimii ani, devenind orasul cu cea mai mare densitate de milionari pe metru patrat, ceea ce a facut ca populatia sa sporeasca de la 3 000 in 1990 la 15 000 in ziua de astazi, iar preturile sa creasca corespunzator.
Budva, orasul medieval
Budva, leul venetian
Budva, orasul medieval
Orasul vechi Budva se reduce la o peninsula inconjurata de ziduri. Totul aici vorbeste despre Venetia, de la leul Sfintului Marcu desenat deasupra portii de la intrarea in cetate, pina la usile, balcoanele si ferestrele caselor. Tot Serenissima a construit si zidurile, care se viziteaza si sunt o mare atractie a orasului.
Budva, fortareata venetiana
Budva
Budva, vedere de pe zidul fortaretei
Inauntrul zidurilor gasesti un oras ca din povesti: case din piatra, cu ferestre napadite de flori, cu obloane de lemn, curti pline de verdeata, piete scaldate in soare. Totul da o impresie de nou si de curat, nicidecum nu pare un oras de 2500 de ani, cum se spune ca este. Si mi s-a explicat si de ce: in 1979, orasul a fost devastat de un cutremur ingrozitor, care a pus aproape totul la pamint. Fiind inscris in Patrimoniul Cultural UNESCO, fondurile pentru reconstructie nu au lipsit, si totul s-a facut ca la carte, numerotindu-se pietrele si punindu-se totul la loc cu sfintenie. A durat 8 ani si s-au reconstruit aproape 400 de cladiri.
Casa din orasul vechi Budva
Orasul vechi Budva
Balerina din Budva
Trei biserici coexista pasnic in orasul vechi: Sf. Maria in punta, Sf. Ivan si Sf. Treime. Acestea doua din urma, ortodoxa si catolica, stau una linga cealalta in mica piata de linga zidul orasului, privind spre mare.
Biserica ortodoxa din Budva
...si cea catolica
Apus peste Budva
Seara, peste oras cade o lumina rosiatica, ce anunta petrecaretilor ca o zi de plaja s-a incheiat, si ca au doar putina vreme pina cind usi nestiute se deschid, facind loc vietii de noapte, aventuroasa si bogata…
Tags: Adriatica, biserici, Budva, Crna Gora, Muntenegru, munti, orase vechi, plaja, Podgorica
Oana,
Vezi ca ai pus o poza de doua ori…
Multumesc, am corectat!
Foarte misto. Ma faci sa vreau sa ma duc sa vizitez. Pare sa merite.
@Cristina: litoralul adriatic al Muntenegrului e de vis. Si inca n-am postat pozele din golful Kotor (printre altele pentru ca n-am ajuns acolo, si nu sunt pozele mele), sa vedeti cit de frumos poate fi acolo. Poate sa aiba o influenta si faptul ca inca nu incepuse sezonul, si era destul de gol, cit sa ai loc sa te plimbi, sa vezi si (mai ales) sa fotografiezi. Se pare ca in sezon e o aglomeratie… cam ca la noi de 1 mai pe litoral.
Budva pare intr-adevar superba. Nu ma asteptam! Sincer, mie nu mi-a placut niciunul dintre orasele fostei Iugoslavii din care am vazut cate ceva: Belgrad, Sarajevo, Zagreb. Exceptia e un fel de satuc din Slovenia, numit Maribor.
@capricornk13: Nu pot sa spun ca m-am dat in vint dupa Belgrad (cu toate ca nu e deloc rau, e mai civilizat decit Bucurestiul, si are ceva mai multe atractii), sau dupa Podgorica - dar trebuie sa le recunosc meritele. Luna viitoare plec din nou la Podgorica, o sa stau 8-9 zile, o sa am mai multe de povestit atunci. O sa tot bintui anul asta prin fosta Iugoslavie, o sa putem schimba impresii!
hm, mie Belgradul nu mi s-a parut mai civilizat decat bucurestiul decat daca vorbim de acea strada pietonala cu magazine, care este un pic mai aranjata decat lipscaniul; in rest…aceleasi cladiri comuniste imbecile, acelasi trafic infect, aceleasi hoteluri de toata jena, comuniste, renovate trist:)
berea locala e buna, nimic de zis…:)
Salut Oana..Foarte frumoase impresiile din Muntenegru..Anul asta imi fac vacanta acolo..din 3-12 iulie mi-am rezervat in Becici la un hotel de 4 stele deschis in 2008..Am inteles de la f.multi ca e o tara de-a dreptul superba.Anul trecut am fost la Opatija in Croatia si am ramas impresionat de tara asta..Sunt inaintea noastra cu cel putin 100 ani..Cred ca tari precum Muntenegru, Croatia sunt pentru cine isi doreste un concediu rafinat..nu la all inclusive-urile turcesti sau grecesti sau din Egipt..Oare romanii fitosi si burtosi nu s-au saturat de tarile astea..
Bine ai venit, Cezar! Cred că o să te farmece Becici şi zona din jur. E o alegere bună, cred eu. Despre ce hotel e vorba, Mediteran cumva?
Să nu fim răi, sunt şi all-inclusive bune, şi îşi au publicul lor. Dar eu nu fac parte din acest public. Ideea de a fi încartiruită într-un singur loc, oricât ar fi el de luxos, unde să mănânc ca disperata şi să văd permanent aceleaşi figuri, pe mine nu mă încântă. Plus că îţi creează un fals sentiment de confort, care îţi taie orice dorinţă de a ieşi şi explora lumea din jur. Am fost o singură dată la all-inclusive şi mi-am promis să nu mai fac greşeala altă dată. În vacanţele noastre ne bucurăm să descoperim, să explorăm, să aflăm ceva nou de fiecare dată… suntem călători, nu turişti. Cât despre fiţoşii burtoşi… bucură-te că nu s-au săturat de “ţările astea”, pentru că altfel le-ar fi invadat pe cele în care ne simţim bine noi, ceilalţi!
Drum bun şi să te bucuri de Muntenegru! Şi să revii pe-aici, eventual cu impresii din concediu!
Ai dreptate,Oana despre all-inclusiv.Si eu am facut parte din acea categorie, cheltuiam cate 5000 Euro pe an in Turcia la cele mai bune hoteluri.Mancam toata ziua,dormeam la pranz.Mare greseala.Daca asi mai avea banii de atunci i-as cheltui altfel.Acum m-am desteptat.Am inceput sa calatoresc.La vara vreau sa ajung in Corsica si in Muntenegru.Nu aleg Budva deoarece am citit ca e cam aglomerata si nu vreau sa ma simt ca la noi la mare cu toate ca nu am mai fost pe litoralul ro. de 11 ani.Spune-mi te rog daca stii palaja Becici.Eu marg cu doi copii mici si ma intereseaza palja de nisip.Kotor e superb dar plajele sunt pietroase.Multumesc anticipat si calatorii cat mai frumoase iti urez.
@Chiscopa: Din păcate, eu n-am fost acolo în concediu, aşa că nu ştiu mare lucru despre plaje… Becici e lipit de Budva, aşa că nu-ţi imagina că ar fi mare diferenţă. Plaja de la hotel Splendid din Budva era… splendidă! Dar, din nou, eu am fost în extra-sezon şi cu treburi, deci nu sunt nici pe departe expertă. Dar aşteptăm de la tine, când te întorci, amănunte!
Capricornule,
Viziteaza litoralul croat (obligatoriu insulele croate Hvar, Lastovo si Korcula), bosniac (o fasie foarte mica, dar interesanta) si muntenegrean si “real Slovenia” (zona Bled) si apoi mai vorbim ! Capitalele insiruite de tine sunt niste capcane turistice (Zagreb e totusi o mica bijuterie) si nu-ti permit sa-ti faci o imagine reala despre ce potential turistic exista in fostele tari iugoslave, oricare ar fi ele. Romania nu ajunge nici la genunchiul broastei in comparatie cu oricare dintre acestea.
Vizitati Croatia, Muntenegru si Slovenia si o sa uitati de agroturismul nostru cu “pastrama” de la Metro si de litoralul nostru prafuit si insalubru.
Vacante placute tuturor si ma bucur ca azi am descoperit blog-ul Oanei ! Astept noutati !
@Adriana P: Într-adevăr, litoralul adriatic are un farmec discret şi elegant, de lume veche şi bună. Mă bucur că mai sunt şi alţi admiratori ai lui. Eu una mai am destul teren de acoperit în domeniul ăsta, dar îmi va face mare plăcere să-l străbat. Capricornul a mers prin toate locurile pe care le-a menţionat mânată din urmă de serviciu şi de stricteţea lui; poate din cauza asta n-a avut timp să-şi dea seama de frumuseţile locurilor. Şi, până la urmă, fiecare din noi rezonăm la altceva, şi tocmai asta îmi place să aflu de la vizitatorii blogului meu: what makes each of you tick.
Dincolo de asta, şi eu mă bucur că ai nimerit aici, şi te mai aştept oricând cu plăcere!
Buna,
si noi mergem in Muntenegru la sf. saptamanii viitoare, mergem cu masina si vreau sa stiu daca ai platit ceva taxe de viza in Serbia sau Muntenegu.
@Miha: În Serbia şi în Muntenegru românii NU au nevoie de viză. Pentru a afla cine şi în ce condiţii cere viză, e de ajuns să intri pe site-ul http://www.politiadefrontieră.ro, la “Condiţii de călătorie”. Drum bun şi sejur plăcut în Muntenegru!
super-frumoase poze si comentarii! bravo!!
Mulţumesc! A trecut aşa de multă vreme de când am fost acolo, că mi s-a făcut dor…