Manastirea Montserrat

Intr-o saptamina de stat la Barcelona, am facut o singura iesire din oras, intr-un loc absolut fabulos: manastirea Montserrat. Montserrat este undeva la 40 de kilometri nord-vest de Barcelona, in niste munti absolut surprinzatori in peisajul relativ plat al Cataluniei. «Mont serrat» se traduce prin «muntele zimtat, ferastruit», si este o descriere cit se poate de cinstita facuta piscurilor dintate ale masivului.

Manastirea Montserrat, vazuta de sus

Drumul cu trenul dureaza cam o ora, dupa care se ia un tren cu cremaliera ce urca muntele in vreo 15 minute. De pe partea unde stateam, nu am vazut complexul manastiresc decit cind eram foarte aproape. Chiar si asa, ni s-a taiat rasuflarea. Toate cladirile sunt catarate undeva pe la jumatatea masivului muntos, intr-o pozitie atit de improbabila, ca nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva, asa cum spune imnul manastirii «cu o sabie de foc, ingerii au despicat dealurile, pentru a-ti cladi palat».

Peisajul e atit de ametitor, atit de incredibil, ca tot timpul cit am stat pe munte, privind biserica si cladirile din jurul ei, am trait impresia pregnanta ca totul e butaforie, ca ma aflu intr-un foarte elaborat si impecabil construit studio de film. Evident, nu era asa. Pietrele grele, incalzite de un soare mai generos decit vazusem in tot restul saptaminii, erau acolo de sute de ani, marturie a unei devotiuni prea-catolice combinata cu o prea-pragmatica aplecare catre comercial. Caci, pe linga biserica si complexul manastiresc in sine, Montserrat mai gazduieste si cladiri in care sunt adapostiti, hraniti si distrati atit pelerinii cit si turistii.

Abatia, vazuta din Placa de la Creu

Cum a inceput totul? Inca inainte de secolul X, terenul accidentat si dificultatea de a urca acolo i-a atras pe crestinii ce cautau o viata de recluziune si penitenta. Asa au luat fiinta primele sihastrii, simple grote scobite in stinca. In 1025, fiul contelui de Besalu a devenit abate de Ripoll si a anexat manastirii sale toate sihastriile, dupa care a decis sa infiinteze o noua manastire pe munte. Aceasta micuta comunitate benedictina a inceput sa atraga din ce in ce mai multi pelerini, care au dus vestea miracolelor infaptuite aici de Sfinta Fecioara. Asemenea povesti, imens de indragite in Evul Mediu, au adus faima si – implicit – venituri sporite, dar au si umplut vechea capela pina la refuz, facind necesara construirea uneia mai mari. Din aceasta s-a mai pastrat un perete, incorporat astazi in atriumul bazilicii actuale.

Incepind cu secolul XIII, caracterul manastirii devine din ce in ce mai bine definit, iar cultul Fecioarei se extinde si se intareste. In 1409, Papa ii acorda independenta fata de abatia Ripoll. O serie de abati luminati si bine acordati politicii vremurilor duc faima manastirii mult dincolo de regiunea sa. Intre 1560 si 1592, un abate plin de resurse creioneaza forma actuala a manastirii, cu sprijin financiar din partea pelerinilor si al vizitatorilor.

Treptele catre atrium

Dupa care au inceput vremurile grele. Armatele lui Napoleon au ars manastirea de doua ori, si au mai si aruncat in aer cladirile care scapasera de foc. Abia incepusera calugarii sa reconstruiasca totul, cind legea dizolvarii ordinelor religioase din 1835 i-a alungat de pe munte. Dupa intoarcere, reconstructia a devenit inextricabil legata de renasterea catalana, investind manastirea cu o importanta uriasa pentru nationalismul catalan.

Basilica in sine e de un eclectism nebun. Fatada originala (cea din 1592) a fost reconstruita in 1901. Interiorul a fost reconstruit destul de fantezist dupa incendiul provocat de trupele lui Napoleon. S-au mai facut lucrari pina prin 1992-1996, chipurile intr-o incercare e a restaura exteriorul in spiritul renascentist original, pierdut prin adaugirile succesive. In orice caz, chiar asa, cu stilurile ei amestecate, complexul Montserrat este de o coeziune extraordinara. Cladirile se «tin» una de cealalta, contururile se contopesc elegant, ochiul aluneca cu placere pe suprafete.

Partea de rasarit a bisericii

De sub arcada atriumului

Peristilul (Puig, 1925)

Simbolul principal si atuul incontestabil al Montserrat este La Moreneta – statuia Fecioarei cu pruncul, gasita (conform legendei) intr-una din grotele de pe munte. Din 1881, ea este sfinta patroana a Catalunyei, venerata ca atare si faimoasa in intreaga Spanie. Actualemente, este plasata intr-o nisa din spatele bisericii, deasupra a ceea ce intr-o biserica ortodoxa ar reprezenta altarul. Pentru a o vizita, se intra pe o usa aflata in dreapta intrarii principale in biserica, printre mormintele lui Joan de Aragon si Bernat de Vilamari. Se urca apoi pe o scara monumentala din marmura, se parcurge toata lungimea bisericii si se urca in nisa unde este intronata Fecioara.

La Moreneta

Si-a capatat numele de Moreneta din cauza culorii inchise a fetei si miinilor, culoare pe care se pare ca a capatat-o de-a lungul timpului, din cauza plumbului din compozitia vospelei cu care a fost tratat lemnul. Statuia a fost datata cu carbon 14 si i s-a confirmat vechimea: Madona are peste 8 secole. Desi protejata de un geam de jur imprejur, mina dreapta, in care tine un glob, i-a fost lasata libera, pentru ca pelerinii sa o poata atinge. Globul este minunat de neted la atingere, cald, si lasa o impresie ciudata de imensa greutate. De iesit, se iese prin stinga bisericii, pe ceea ce se numeste Calea Ave Maria, marginita de mii de luminari, aprinse de pelerini in amintirea vizitei lor la Moreneta.

Multe legende se leaga de Moreneta si de Montserrat. Faptul ca e una din «madonele negre» europene ar fi suficient pentru a o face fascinanta. Pe deasupra, legenda mai spune ca, dovedindu-se imposibil sa mute statuia pentru a construi manastirea, calugarii au fost nevoiti sa o construiasca in jurul statuii. Si, pentru a incununa mistica legata de Montserrat, se mai crede si ca acesta este locul legendarului Sfint Graal. Multe mituri si legende pentru un singur loc! Dar povestile cu Sfintul Graal spaniol nu ma mai impresioneaza, pentru ca si Valencia se lauda ca il detine. Daca nici spaniolii intre ei nu se pot pune de acord, ce mai pot astepta de la restul lumii…

Interiorul bisericii

Vedere catre atrium

Fatada bisericii

Dar asta nu e tot. Montserrat mai are ceva absolut unic: Escolania. Escolania este o scoala de muzica, una din cele mai vechi din lume, atestata documentar din secolul XIII. Aici invata 50 de baieti cu virste intre 9 si 14 ani, care studiaza teorie muzicala, pianul si inca un instrument, muzica vocala si, peste toate acestea, programa scolara normala. Escolania este o scoala crestina, si obligatia elevilor este sa participe la viata spirituala a manastirii. In fiecare zi din saptamina la ora 13, iar duminica la 12, corul intra in biserica si cinta Salve si Virolai (imnul dedicat Fecioarei din Montserrat). Nu va puteti imagina, in acustica formidabila a bisericii pline ochi de vizitatori, cum suna vocile acestor 50 de copii. Nu e de mirare ca multi dintre ei, odata incheiate studiile la Escolania, continua pe acelasi drum si ajung sa aiba cariere muzicale prestigioase.

Deschiderea catre lume a benedictinilor de la Montserrat este uimitoare. Calugarul care intimpina congregatia inainte de Virolai face acest lucru in 7-8 limbi. Copilul care incheie rugaciunea de prinz rosteste ramas-bunul in tot atitea. Contemplatia, meditatia si rugaciunea nu inseamna ca benedictinii de pe munte sunt straini de lume si de realitatile ei. Abatia are un scriptoriu unde au loc seminarii culturale si unde se studiaza cultura Orientului Mijlociu; o biblioteca cu peste 300,000 de volume; un muzeu cu citeva picturi celebre; si un site internet ultramodern.

Daca ajungeti acolo, nu uitati ca, pe linga un lacas religios cu profunda semnificatie nationala, Montserrat este si un loc de o cutremuratoare frumusete naturala. Impatimitii de catarari au o multime de trasee la dispozitie. Chiar si eu, cea mai lenesa fiinta de pe lume, am urcat citiva metri pe o poteca, fermecata de peisaj. E drept, partea cea mai grea a urcusului a rezolvat-o un funicular, care a urcat in 7 minute un munte aproape vertical, pina la Sant Jeroni, la o inaltime de 1236 de metri. De acolo, lumea se vede asa:

Vedere de pe Sant Joan

Din funicular

Categoric, manastirea Montserrat reprezinta un triumf. Nu m-am decis inca asupra cui, si cine triumfa. Omul, asupra inaltimilor; corporalitatea, asupra gravitatiei; spiritul, asupra materiei? Desi a inceput cu intentia de a fi ad majorem Dei gloriam, cred ca a sfirsit prin a fi cu mult mai mult de-atit – o expresie a frumusetii curajului si spiritului omenesc.

Lucruri practice

- Pentru a ajunge la Montserrat, se ia trenul R5 de la Placa d’Espanya. Acesta pleaca din ora in ora, incepind cu 8:36, si face o ora si 12 minute pina la Monistrol de Montserrat. De acolo se ia cremaliera, care mai face inca un sfert de ora pina la manastire. Mai exista si o telaecabina, dar este in reparatie, fara sa se anunte cind se va redeschide.
- Exista doua tipuri de bilete combinate (mai economice decit cele separate): Transmontserrat (contine 2 calatorii cu metroul barcelonez, trenul dus-intors Montserrat, cremaliera dus-intors, doua calatorii dus-intors cu funicularul de la manastire, plus accesul la prezentarea audiovizuala) care costa 22,50 Euro, si Totmontserrat (in plus fata de anteriorul, permite accesul la muzeu si o masa la autoservirea complexului) care costa 36,95 Euro. Am ales Transmontserrat, si bine am facut, pentru ca la autoservire era o aglomeratie ca pe vremuri in statia de autobuz.
- Din pacate, nici un alt restaurant nu era deschis, fiind in afara sezonului. Cel mai bine este sa va luati la voi senvisuri, sau un picnic – exista locuri de picnic cu privelisti incredibile.
- In principiu, Montserrat este o excursie de o zi din Barcelona. Cele doua drumuri cu funicularul (la Santa Cova, grota unde a fost gasita Moreneta, un drum de 20 de minute de unde va lasa funicularul; si la Sant Joan, o distanta similara pina la sihastriile de pe munte) merita facute.

Tags: benedictini, Escolania, La Moreneta, manastire, Montserrat