Barcelona - Palau de la Musica Catalana

Destul de ascuns privirii, pe o straduta care se desface din Via Laietana, intr-o zona a Barcelonei numita La Ribera, Palau de la Musica Catalana este una din cele mai spectaculoase cladiri nascute de curentul asa-numit «modernist» in Barcelona. Palatul iese in evidenta prin exuberanta sa, mai ales ca este inconjurat de cladiri extrem de banale, si se afla departe de restul cladirilor celebre ale modernistilor, cea mai mare parte concentrate in elegantul si ordonatul cartier Eixample.

Palatul Muzicii Catalane este intilnirea fericita dintre trei oameni: un arhitect de geniu, Lluis Domenech i Montaner, si doi muzicieni plini de entuziasm si ambitie, Lluis Millet si Amadeu Vives. Cei doi muzicieni sunt fondatorii unei societati corale, Orfeo Catala, idee nascuta din competitiile corale tinute in timpul Expozitiei Mondiale de la Barcelona, in 1888. In anul 1891, din dorinta acestor doi barbati de a crea un cor care sa imbine rigoarea si rafinamentul artei cu nationalismul catalan ce incepea sa-si iteasca capul, se nastea Societatea Culturala Orfeo Catala. La inceput, ea consta din cei doi membri fondatori, 28 de cintareti fara absolut nici un fel de educatie muzicala, si 37 de sustinatori. Aveau in schimb un entuziasm coplesitor si siguranta de sine a oamenilor care stiu ce vor.

In 1897 societatea corala avusese deja un numar considerabil de succese la nivel european si schimbase numeroase sedii. Era timpul pentru un sediu permanent.

La inceputul secolului XX, in Barcelona o serie de stradute mici au fost demolate pentru a face loc unui nou si modern bulevard: Via Laietana. Pe unul din terenurile astfel eliberate, presedintele si promotorul societatii Orfeo Catala l-a insarcinat pe arhitectul Domenech i Montaner sa construiasca un nou camin societatii corale.

Ceea ce a rezultat este una din cele mai uluitoare si mai greu de incadrat constructii pe care le-am vazut. Si mai uimitor este faptul ca aceasta cladire, ridicata intre 1905 si 1908 (in sine un record de viteza), a fost construita prin contributia generoasa a industriasilor bogati si a burgheziei orasului. Cit de vizionara era clasa conducatoare catalana la inceputul secolului XX, cit de mare trebuie sa fi fost deschiderea ei intelectuala, cit de puternica coeziunea ei si increderea in forta miscarii culturale girate de Orfeo Catala, de nu numai ca a permis construirea unei asemenea cladiri, dar au mai si sustinut financiar acest proiect? Singura lor cerinta a fost ca arhitectul sa foloseasca materiale si tehnici de constructie care sa simbolizeze caracterul national catalan – ceea ce Domenech a facut cu placere, oferind o mare libertate de creatie mestesugarilor locali, care au produs elementele decorative fabuloase pentru care a devenit celebru Palatul.

Palatul Muzicii Catalane este o combinatie fericita a multor materiale de constructie: caramida aparenta, placile ceramice, sticla si otelul. Fatada are o fluiditate extraordinara, data de liniile curbe, de dinamismul grupului statuar de pe coltul cladirii, de transparenta cvasi-totala a parterului. Intrarea in Palat, in loc sa inchida privirii spatiul din interior, te lasa sa cercetezi cladirea pina in strafunduri, fara sa o obstructioneze in vreun fel.

Este incarcata fatada Palatului? Fara nici o indoiala. Un istoric al modernismului catalan spune: «Pentru un ochi neobisnuit cu arhitectura Barcelonei, e coplesitoare impresia unui dezmat de ornamente lipsite de orice logica sau control. Cu toate acestea, cladirea urmeaza intocmai preceptele rationalismului.» Ba mai mult, se foloseste de noutati tehnologice cum ar fi fierul-beton si una din primele cladiri cu pereti-cortina!

Intreaga structura are un aer de imensa lejeritate a formei, de imponderabilitate, imposibil de explicat. Parterul se constituie din trei stilpi grosi, in care Domenech a ascuns casele de bilete; deasupra lor, privirea intilneste doua rinduri a cite sapte coloane, mai subtiri, fiecare din ele placata cu gresie colorata, in motive florale. Peste ele, trei balcoane dominate de busturile lui Palestrina, Bach si Beethoven. Si mai sus, un imens mozaic reprezentindu-i pe membrii societatii Orfeo Catala (greu de distins din strada), totul incununat de o cupola ovoida decorata cu insemne heraldice. Pentru mine s-a repetat senzatia de «rasturnat», de plin-peste-gol pe care am avut-o la Palatul Dogilor din Venetia.

Si daca vi se pare ca exteriorul e fantast, interiorul il depaseste cu mult! Turul incepe din foaier, care este (prin comparatie) relativ sobru. Sala de la etajul intii, dedicata lui Lluis Millet, este si ea goala, remarcindu-se numai prin faptul ca se inalta pe doua etaje si se afla exact in spatele celor doua colonade pomenite mai sus, oferind o vedere buna a decoratiei ceramice.

Dar piesa de rezistenta, diamantul coroanei, este sala de concerte. Este universal recunoscuta drept una din cele mai frumoase din lume, si singura din Europa iluminata exclusiv natural in timpul zilei. Peretii laterali sunt in cea mai mare parte formati din panouri de vitralii, iar in centrul salii este un luminator imens lucrat in aceeasi tehnica. Luminatorul are forma unei picaturi de apa, si culoarea soarelui. De jur imprejurul picaturii solare, un cor de femei-ingeri.

Acestea isi gasesc un rappel in cele 18 muze care decoreaza peretele din spatele scenei: jumatatea de jos mozaic, jumatatea superioara sculptura, fiecare din ele tine in mina alt instrument muzical. Se pare ca ele nu au fost primite tocmai cu entuziasm in epoca cind au fost construite, si nici nu e de mirare; de la talie in sus, scluptura este baroca in detalii si miscare – de la talie in jos, mozaicul e de o simplitate delicata, aproape heraldica.

Sala de concert a fost numita teatru, salon si biserica. In fapt, nu e nici una dintre ele. Prea incarcata pentru a fi teatru, prea pagina pentru a fi biserica, prea artistica pentru a fi un salon. Reuseste insa suprema performanta a modernismului: transcende spatiile conventionale le reinventeaza si le innobileaza.

Se spune ca Domenech a gindit si supravegheat personal executia fiecarui detaliu al decoratiunii interioare. Numai tavanul are peste 2000 de trandafiri, aproape cite unul pentru fiecare fotoliu din auditoriu. Unul din prieteni i-ar fi reprosat ca toata acea frumusete poate distrage atentia de la muzica…

Intre 1982 si 1989, Palau de la Musica Catalana a suferit lucrari extensive de restaurare si extindere. Totul s-a facut cu un respect religios pentru original – respect care a mers pina la demolarea sau micsorarea unor cladiri din vecinatate (inclusiv a unei biserici) pentru a oferi Palatului mai mult loc ca sa respire. Dupa 1999, i s-a adaugat un auditorium subteran si o cladire separata alaturi de fatada principala, iar alaturi de el s-a croit o piata publica, unde uneori se tin concerte in aer liber.

Domenech i Montaner a primit in 1909 premiul Consiliului Municipal al Barcelonei pentru cladirea Palatului. In 1994, Palau de la Musica Catalana a fost inclus in patrimoniul mondial UNESCO. Lista personalitatilor care au vizitat sau au performat de scena Palatului este prea lunga ca sa o pot include aici. Lista genurilor de muzica pe care Palatul NU le gazduieste incape insa fara probleme: nici unul. Asa cum au dorit creatorii sai, aici orice fel de manifestare culturala este binevenita – de la jazz la muzica simfonica, de la rock la muzica populara catalana.

Nu mi-a fost usor sa decid daca imi place sau nu Palau de la Musica Catalana. E un loc naucitor, de o forta plastica zdrobitoare, cu o personalitate coplesitoare. Poate sa-ti displaca violent, te poti indragosti de el, il poti adula, contesta, uri, critica. Un singur lucru nu poti face: nu-l poti ignora.

Practicalitati

Adresa: Carrer de Sant Francesc de Paula nr. 2 (Metrou Catalunya sau Urquinaona)

Deschis de la 10:00 la 15:30, in august si in saptamina Pastelui pina la 18:00.

Tururi cu ghid (50 de minute, maximum 55 de persoane in grup) in engleza, castiliana si catalana. Tururile in engleza au loc la fiecare ora fixa.

Biletul costa 12 Euro pentru vizitatorii individuali. Biletele se pun in vinzare cu o saptamina inainte, si este recomandabil sa le cumparati in avans.

In Palat nu se filmeaza si nu se fotografiaza. Noi le-am respectat dorinta, de aceea nu va pot oferi decit fotografii din exterior. Mai multe poze si informatii puteti gasi la www.palaumusica.org.

Tags: Barcelona, Domenech i Montaner, Modernistas, muzica, Orfeo Catala, Palau de la Musica Catalana