Inca de cind eram copil, calatorind cu degetul pe harta (casa parintilor mei era plina de harti, atlase, albume de fotografii), am decis ca exista trei biserici/catedrale pe care trebuie sa le vad pe lumea asta: domul din Koln, domul din Milano si Sagrada Familia. De ce tocmai astea, sau de ce numai trei, cind lumea e plina de catedrale, mi-e greu sa va spun. A fost o intimplare, o combinatie intre cartea potrivita, talentul unui fotograf, vorbele magice care-ti ramin in memorie. Oricum, lista era limpede.
Pe primele doua le-am vazut foarte repede dupa 1989, grabita sa-mi traiesc visul, sa consum intilnirea cu constructiile care-mi marcasera gustul arhitectonic, sa pipai si sa urlu «este». Despre ele, poate cu alta ocazie. Nu as fi crezut insa ca avea sa dureze atitia ani pina sa ajung la Barcelona; si in nici un caz nu as fi crezut ca, odata ajunsa acolo, o sa astept trei zile pina sa imi fac obligatoria plecaciune in fata Sagradei Familia. Acum un an, daca m-ar fi intrebat cineva, as fi putut sa jur ca, proaspat coborita din avion, primul drum aveam sa-l fac catre Gaudi si opera lui. Ei bine, nu.
Am luat mai intii Barcelona la rontait marunt, cautindu-i pulsul pe Ramblas intesate de lume, printre culorile si mirosurile pietelor, in portul scaparind de soare. Barcelona se intinde, galesa si indolenta ca o pisica, pe malul marii de care se leaga intreaga ei istorie si cea mai mare parte a destinului ei. Ati bagat vreodata de seama ce larg si generos respira orasele de pe tarm de mare?
Barceloneta
Rambla de Mar
Portul turistic
Barcelona, inainte de orice, are zvicnet, ritm, pofta de viata… pare de o tinerete triumfatoare, aproape schizoida atunci cind se manifesta alaturi de venerabilele stradute din Barri Gotic sau de sobrele biserici care le puncteaza. Cu adevarat, tineretea orasului rimeaza cu ceea ce a iesit din miinile arhitectilor pe care Barcelona i-a iubit, i-a nutrit si i-a incurajat, numindu-i Modernistas.
Palau Baro de Quadras
Pina sa bat cu propriul pas strazile Barcelonei, credeam ca nimic nu poate fi mai grozav decit ceea ce a facut Gaudi. E adevarat, Gaudi si Barcelona lui sunt Abelard si Heloise, Romeo si Julieta, Dante si Beatrice. Gaudi i-a oferit Barcelonei ca omagiu opera lui, de o inegalabila individualitate a limbajului – Barcelona s-a oferit pe ea insasi, ca pe o catifea neagra pe care sa se insire diamantele pe care i le slefuia Gaudi. Dar mai sunt si alti arhitecti care, de cele mai multe ori, ramin cuminti si discreti in umbra lui Gaudi.
Ati vizitat, la Barcelona, Palau de la Musica Catalana? A fost o intimplare ca l-am descoperit – dar ce minunata intimplare! Despre el va povestesc in urmatorul post…
Tags: Barcelona, Barri Gotic, Domenech, Gaudi, Modernistas, Palau de la Musica Catalana, Rambla, Sagrada Familia
Foarte frumos, Oana.
Era pacat sa nu scrii, cand ai talent si capacitatea sa mai dezinhibi corzi sensiblie la “motorase monotone” cum am ajuns multi dintre noi, astazi.
Go ahead!
@DS: Multumesc pentru aprecieri si incurajari! Sa vedem cu cita diligenta o sa ma tin de scris, pentru ca disciplina nu e punctul meu forte. In rest, amintiri si fotografii am pentru o mie de postari…
Si eu am fost mai incantat de Domenech decat de Gaudi. Cred ca arhitectul celebrului Palau de la Musica Catalana a fost cel putin la fel de talentat ca Gaudi. Mie Domenech mi s-a parut mai coerent…
Felicitari, subscriu la ce a produs DS, are perfecta dreptate.
Si inteleg ca pana la urma ti-a placut Barcelona mai mult decat mi-ai dat mie de-nteles. Mi-a mai venit inima la loc.
@Cristina: Am zis sa incep si eu cu cele bune… care nu sunt putine. Ajungem si la partile rele, dar mai spre sfirsit, ca sa nu se sperie lumea!
[...] catedrală de pe lista mea nu m-a făcut fericită. Dar eram sigură că trebuie să existe în Barcelona locuri în care [...]
cum ajung in barcelona la casa asia?
un reper…ceva daca se poate
multumesc
Casa Asia (sau Palau Baro de Quadras, numele ei original) este pe Avinguda Diagonal, la nr. 373. Venind pe Paseig de Gracia dinspre Placa Catalunya, faci dreapta pe Diagonal şi la primul colţ dai de Casa Asia. Sau cu metroul până la Diagonal. Pe net o poti gasi la http://www.casaasia.es, cu hartă şi explicaţii.
Oana,
multumesc de raspuns.
sper ca in septembrie sa ajung prin zona
Neffy: Succes, drum bun şi să ne spui dacă ţi-a plăcut!
Catedrala Santa Maria del Mar si Catedrala Seu
sunt departe una de alta?
@Neffy: “Departe” e un termen foarte relativ. Depinde cât de mult îţi place să mergi pe jos, cât de tare plouă sau cât de mare e canicula. Nouă nu ni s-a părut departe. Cel mai scurt drum de la catedrală la Santa Maria del Mar e să urci pe Carrer del Bisbe (cu ocazia asta treci şi pe lânga Generalitat şi pe sub versiunea catalană a Punţii Suspinelor), să ieşi în Carrer de Jaume I şi, la intersecţia cu Via Laietana, să o apuci pe Carrer del’Argenteria. În felul ăsta, nu îţi ia mai mult de 15 minute. Dar te sfătuiesc cu toată seriozitatea să nu cumva să nu-ţi cumperi o hartă - nu costă o avere, dar îţi scuteşte timpul şi nervii pe care ţi i-ai face rătăcindu-te.
Multumesc de informatii…
si cu Palau Reial…merita de vazut?
mai sunt si alte obiective turistice in zona respectiva?
inca o data multumesc frumos!