Palate, temple şi tuk-tuk-uri
Bradul de Crăciun la MBK Mall
Viaţa Thailandei este cel puţin paradoxală şi ameţitor de dihotomică: pe de-o parte, şosele şi autostrăzi ca în Germania, pe de alta canale şerpuitoare şi pestilenţiale ce spintecă oraşul în două; o dorinţă şi o voinţă de a se moderniza aproape dureroase, alături de un devotament medieval faţă de monarhie şi (mai ales) de monarh; mall-uri spectaculoase, ameţitor de moderne şi agrementate cu tot ce poate fi mai „latest fashion” la numai câteva străzi distanţă de pătura întinsă pe trotuar unde un bătrân matusalemic (şi ştirb) vinde… proteze dentare la mâna a doua; tren suspendat de mare viteză care uneşte cele mai îndepărtate puncte ale oraşului şi… tuk-tuk-uri.
Trenul suspendat; tuk-tuk în dreapta jos
Dacă m-ar întreba cineva care este primul lucru care-mi vine în minte când mă gândesc la Asia (un fel de top-of-mind din advertising), cred că n-aş ezita să spun că este tuk-tuk-ul. Pentru cei care nu ştiu, un tuk-tuk este o motocicletă/motoretă/moped de care se agaţă un fel de cutie pe două roţi, cu acoperiş şi două banchete poziţionate faţă-n faţă. După posibilităţi şi fantezie, cutia poate fi decorată cu orice: clopoţei, valtrapuri, baldachine, franjuri, amulete şi flori. Este un vehicol omniprezent pe străzile Asiei, nu pare să se supună regulilor obişnuite de circulaţie, se strecoară prin traficul dement ca o cobră atinsă de nebunie, iar preţul cursei este negociabil dincolo de orice imaginaţie. Read the rest of this entry »
Tags: Ayutthaya, Bang Pa-in, Bangkok, Buddha de Smarald, călugări budişti, Chulalongkorn, Grand Palace, masaj thailandez, Mongkut, Templul de Marmură, Templul Zorilor, Thailanda, tuk-tuk, Wat Arun, Wat Pho, Wat Phra Keow, Wat Rachabophit, Wat Rachapradit
Mă uit pe fereastră, la cerul fără soare şi la frunzele triste, şi-mi fac socoteala cât a trecut de când n-am mai scris nimic. Şi mai fac socoteala şi că acum exact un an ne aflam pe un tărâm muuuult mai cald şi mai primitor, începând una din cele mai frumoase aventuri ale noastre. De până acum, pentru că, vorba lui Bond, „never say never”.
De prin primăvara-toamna lui 2008 am decis că renunţăm la tradiţionala noastră insulă grecească de toamnă pentru o călătorie mai lungă (şi mai costisitoare) către nişte ţări pe care amândoi ne doream să le vedem: Thailanda şi Cambodgia. Fascinaţi (el) de bucătăria Asiei de sud-est, (eu) de templele de la Angkor, sfârşitul lui noiembrie trebuia să ne prindă într-un avion cu destinaţia Bangkok. Read the rest of this entry »
Tags: autostrăzi, Bangkok, Chinatown, fast food, Grand China Princess, pieţe, Thailanda, U-Tapao, viata strazii
Vlacherna, emblema insulei
Mă gândesc ca, înainte de a mă lăsa dusă de valul frenetic al începutului de an „business”, şi implicit de călătoriile pe care le implică pentru mine lucrul ăsta, să vă povestesc cum a fost în vacanţă. Din două motive: ca să nu uit cu desăvârşire (la 24 de ore de la întoarcere deja mă simţeam ca şi când n-aş mai fi fost în concediu de un an), şi ca să nu apară alte şi alte locuri care să se îmbulzească în timpul şi spaţiul, dramatic limitate, ale acestui blog.
Ei bine, da: am fost şi în vacanţă! Credincioşi hotărârii luate acum vreo 4-5 ani, destinaţia noastră de sfârşit de vară a fost o nouă insulă grecească. Până acum am bifat Creta (favorita nedetronată), Rodos, Santorini şi câteva mai insule mai mici, văzute în vizite de câte o zi, cu plecare de pe cele mari. Cum Grecia are câteva mii de insule şi insuliţe, e clar ca în decursul vieţii n-o să apucăm să le vedem – dar vom muri străduindu-ne! Aşa că… anul ăsta, Corfu. Read the rest of this entry »
Tags: "Familia mea şi alte animale", Achilleion, Agni, Ahile, Canal d'Amour, Corfu, cucu, Elisabeta a Bavariei, fortăreţe, Gerald Durrell, ghiduri Eyewitness, golful Garitsa, Grecia, insulă, Ipsos, Kanoni, Kassiopi, Lawrence Durrell, Liston, Paleo Frourio, Paleokastritsa, plaja, POntikonissi, Sidari, Sissi, Spianada, Theotokou, Ulise, veneţieni, Vlacherna
Vasili Blajenii
Întrerup şirul poveştilor belgiene (pe care şi aşa n-am prea avut timp să le scriu), ca să vă povestesc cea mai recentă aventură: Moscova. Vineri, pe 14, am primit vestea că trebuie să fug la Moscova pentru o întâlnire fulger miercuri, pe 19. Fără să stau pe gânduri, am rezervat bilete de avion pentru lunea următoare, am rugat-o pe colega mea de la Moscova să-mi rezerve o cameră la hotelul de lângă birou (frumos şi central, pe Smolenski) şi să-mi trimită o maşină la aeroport, şi dădeam să mă apuc de bagaje, când Natalia mi-a pus, timid, o întrebare: am viză? Read the rest of this entry »
Tags: bulevadrul Smolenski, Cafe Pushkin, Catedrala Pokrovskaia, Ivan cel Groaznic, Kremlin, Moscova, ortodoxie, Piaţa Roşie, Rusia, Ţar, Tretyakov, turnul Spasskaya, Vasili Brajenii, vize
Notre Dame, vedere din Petit Sablon
Nu ştiu cum se face (şi de altfel am şi primit critici pe tema asta), dar în toate oraşele prin care ne plimbăm programez o mulţime de vizite la biserici şi catedrale. E drept că goticul şi barocul pe care le găsesc prin bisericile Europei de vest nu prea face mulţi pui pe plaiurile mioritice, şi nici nu e pe la noi prin biserici prea mare abundenţă de lucrări ale unor pictori şi sculptori despre care citeşti prin istoria artei universale… aşa că îi văd şi eu pe unde apuc.
Pentru un oraş care nu se înscrie în Top Ten al destinaţiilor turistice ale Europei, vreau să vă spun că Bruxelles are câteva biserici remarcabile. Mi-am zis că nu strică să le grupez într-o singură postare – în felul ăsta, cei care nu „prizează” subiectul o pot ignora fără mari eforturi. Pentru amatori, plimbările prin biserici şi muzee pot salva de la dezastrul plictiselii o zi ploioasă… Read the rest of this entry »
Tags: beghine, biserici, Brabant, Bruxelles, catedrale, Cruciada, Flandra, flea market, Godefroy de Bouillon, gotic, Magritte, Notre Dame du Sablon, Place Royale, ploaie, Sablon, St Eustache, St-Jacques-sur-Coudenberg, St-Jean-Baptiste-au-Beguinage, Ste Catherine, Sts Michel et Gudule, vitralii
Moules la Chez Leon
Până de curând, Belgia nu era prea sus pe lista locurilor în care îmi doream să ajung – asta admiţând că era pe listă. Nu auzisem nimic spectaculos despre Bruxelles, şi aveam muuulte alte locuri pe care să vreau să le văd, ca să fac din Benelux o prioritate. Am decis totuşi să mergem numai pentru că o prietenă dragă locuieşte acolo de o vreme, şi cum se pregăteşte de mutare într-un alt colţ de lume, ne-a bătut obrazul că în doi ani n-am fost în stare s-o vizităm. Aşa că am negociat perioada potrivită (neapărat ceva cu temperaturi peste 15 C – opţiunea mea) şi cu ea, şi cu low-costul nostru preferat, şi zarurile au picat pe iulie. Şansele de a rămâne neplouaţi se apropiau de 50% luna asta, şi se pare că mai mult de atât nu poate spera turistul…
Am ajuns acolo într-o dimineaţă de sâmbătă cu cer plumburiu, vânt şi maximum 17 grade în termometru (aoleu! am zis eu imediat, şi am căutat prin bagaje jacheta lăsată cât mai la îndemână). Un autobuz articulat (bucureştenii îşi mai amintesc probabil de celebrele 368) în care să tot fi fost vreo 7 pasageri, cu noi cu tot, ne-a dus în timp record până în cartierul Woluwe unde locuieşte prietena noastră, în estul oraşului. Acolo, lăsat bagaje, băut rapid cafea, plecat în explorare în centru. Read the rest of this entry »
Tags: Belgia, Brabant, bresle, Broodhuis, Brussels, Bruxelles, flamand, fructe de mare, galeriile St. Hubert, Grand Place, homar, Ilot Sacre, Maison du Roi, moules, restaurante, străzi medievale
Ştiu, am cam dezertat de pe-aici, tocmai când vă ascuţeaţi dinţii ca să muşcaţi din felia de tort numită „ce se mai poate face prin Bulgaria, în afară de mers la plajă”. Îmi pare rău pentru lunga pauză, şi mă întorc cu restul poveştii.
Veliko Târnovo
Veliko Târnovo
Citadela Tsarevets
Dacă ai o zi liberă (şi eu am avut norocul să am) şi o maşină la dispoziţie (şi ce român nu are, dacă vizitează Bulgaria), poţi să dai o fugă la Veliko Târnovo. Capitală a celui de-al doilea ţarat bulgar, e o mică bijuterie de oraş, curăţel şi cochet, căţărat de dealuri şi străbătut de un râu leneş şi, peste toate cele, garnisit cu o citadelă de prin secolul al XII-lea, pe numele său Tsarevets. Nu mai ţin minte cât era intrarea (da, dragi concetăţeni, se plătea intrarea – ceea ce recomand cu căldură să se facă şi pe plaiurile mioritice, doar-doar s-or întreţine monumentele istorice din banii ăia!), dar ruinele erau frumos conservate, locul era curat, şi localnicii spun că seara se ţine un spectacol de sunet şi lumină de mare angajament. Read the rest of this entry »
Tags: Arbanassi, Bacho Kiro, Boyana, Boyansko Hanche, Citadela, dans pe jăratic, Dryanovo, Etara, Gabrovo, Izvora, manastire, meşteşuguri, muzeu etnografic, peşteri, ruine, Todor Jivkov, Tsarevets, Veliko Târnovo
De câţiva ani încoace, munca mă poartă cu oarecare regularitate către sud, la vecinii bulgari. Asta se întâmpla înainte ca masele tropăitoare de bronzaţi-în-devenire să fi descoperit „miracolul bulgăresc”. Care miracol, între noi fiind vorba, s-a cam fâsâit între timp. Dar nu despre asta era vorba. Vizitând ţara „vecină şi prietenă” (parcă aşa suna lozinca, nu?) de la miazăzi, văzându-i capitala şi pipăindu-i realităţile cu ani înainte de explozia turistică estivală, am reuşit să ating o oarecare obiectivitate şi detaşare în observaţiile mele.
Read the rest of this entry »
Tags: Aleksander Nevski, biserici, Bulgaria, flea market, Sofia, Vitosha
Casa Batllo
Cum spuneam mai devreme, ştiam că undeva în Barcelona există locuri în care să-l întâlnesc pe Gaudi cel din visele copilăriei mele. Mai mult, să întâlnesc trei arhitecţi emblematici pentru Barcelona şi pentru începutul de secol XX, toţi trei adunaţi pe o distanţă de mai puţin de 50 de paşi: Gaudi, Domenech i Montaner (despre care am mai vorbit aici) şi Puig i Cadafalch.
Read the rest of this entry »
Tags: Barcelona, Casa Amatller, Casa Batllo, Casa Lleo-Morera, Domenech i Montaner, Gaudi, Manzana de la Discordia, Passeig de Gracia, Puig i Cadafalch